Mercurul este un metal greu, extrem de toxic pentru organismul uman, chiar și în cantități foarte mici. Nu are niciun rol benefic în corpul nostru. El poate exista sub mai multe forme (metalic, anorganic și organic), fiecare cu surse și grade de toxicitate diferite. Testul de sânge pentru mercur măsoară cantitatea totală de mercur care circulă în organism, fiind un indicator foarte bun al unei expuneri recente sau continue la acest metal toxic.
Medicul dumneavoastră, adesea un specialist în toxicologie, medicină internă sau medicina muncii, recomandă acest test atunci când există suspiciunea unei intoxicații cu mercur, pe baza simptomelor sau a unui istoric de expunere.
Cele mai frecvente motive includ:
Pentru pacient, procesul este foarte simplu. Constă într-o recoltare de sânge venos dintr-o venă de la nivelul brațului, la fel ca la orice analiză uzuală. Proba de sânge se recoltează într-o eprubetă specială, care nu conține metale, pentru a evita contaminarea.
Pentru a asigura acuratețea rezultatului, este recomandat să urmați câțiva pași:
Interpretarea trebuie făcută exclusiv de către medicul specialist. Nu există un nivel „sigur” de mercur în organism, orice valoare detectabilă fiind teoretic anormală. Un rezultat crescut indică o expunere recentă la mercur. Medicul va corela valoarea obținută cu tipul de simptome, istoricul de expunere și stilul de viață (în special dieta) pentru a determina sursa probabilă (organică sau anorganică) și pentru a stabili un plan de acțiune.
Dacă medicul dumneavoastră v-a recomandat determinarea nivelului de mercur în sânge, laboratorul Onioptic Medical din Craiova vă stă la dispoziție. Contactați-ne pentru a stabili detaliile.
Cât durează până primesc rezultatul?
Fiind o analiză de toxicologie specială, care necesită tehnici avansate, rezultatul nu este gata în aceeași zi. Timpul de eliberare este, de obicei, de câteva zile lucrătoare până la o săptămână.
Înseamnă că nu mai trebuie să mănânc pește?
Nu. Peștele este o sursă excelentă de nutrienți. Cheia este moderația și alegerea tipului de pește. Peștii mici, non-răpitori (sardine, somon, hering, păstrăv) au un conținut mult mai mic de mercur și pot fi consumați în siguranță. Consumul de pește răpitor mare (ton, spadă) ar trebui limitat, în special de către femeile însărcinate și copii.
Care este diferența dintre analiza din sânge și cea din urină?
Analiza din sânge reflectă cel mai bine expunerea recentă sau continuă, în special la metilmercur (din pește). Analiza din urină este mai potrivită pentru a evalua expunerea cronică (pe termen lung) la mercurul metalic și anorganic (surse industriale sau din amalgam). Adesea, medicul le recomandă pe amândouă.
Plombele dentare din amalgam sunt periculoase?
Amalgamele dentare conțin mercur. Deși autoritățile de reglementare le consideră sigure pentru majoritatea populației, ele eliberează cantități mici de vapori de mercur. Persoanele cu multe plombe din amalgam sau care scrâșnesc din dinți pot avea niveluri de mercur ușor mai ridicate. Discutați cu medicul stomatolog despre alternativele moderne.
Recoltarea doare?
Nu. Veți simți doar o mică înțepătură, ca la orice altă recoltare de sânge. Disconfortul este minim.
Se poate trata intoxicația cu mercur?
Da. Cel mai important pas este eliminarea sursei de expunere. Corpul are o capacitate naturală de a elimina lent mercurul. În cazurile de intoxicație severă, medicul poate prescrie un tratament medicamentos numit terapie de chelare, care ajută la legarea metalelor grele și la eliminarea lor mai rapidă din organism.
Ce fac dacă am spart un termometru cu mercur acasă?
Nu folosiți niciodată aspiratorul! Deschideți imediat geamurile, evacuați camera, în special copiii și animalele de companie. Folosind mănuși, adunați cu grijă biluțele de mercur folosind două bucăți de hârtie sau o pipetă.
Cu rezultatul analizei, este esențial să reveniți la medicul care a recomandat-o. Dacă se confirmă un nivel crescut și simptomatic, primul și cel mai important pas este identificarea și eliminarea sursei de expunere. În funcție de severitatea intoxicației, medicul poate recomanda tratament specific, cum ar fi terapia de chelare.
