Exudatul faringian este una dintre cele mai frecvente și importante analize de microbiologie utilizate în practica medicală curentă. Aceasta presupune prelevarea unei probe de secreții de pe suprafața amigdalelor și a peretelui posterior al faringelui (gâtului), în scopul cultivării acesteia în laborator.
Obiectivul principal al acestei investigații la Onioptic Medical este de a diferenția o infecție virală (care se tratează simptomatic) de una bacteriană (care necesită antibiotice). Deși majoritatea „roșurilor în gât” sunt cauzate de virusuri, există bacterii periculoase, precum Streptococul beta-hemolitic de grup A, care netratate pot duce la complicații severe (reumatism articular, afectare renală sau cardiacă). Dacă laboratorul identifică o bacterie patogenă, se efectuează automat și antibiograma, testul care indică medicului exact la ce antibiotice este sensibil microbul.
Această analiză este indicată atât copiilor, cât și adulților, în prezența semnelor de infecție acută sau pentru depistarea purtătorilor sănătoși:
Exudatul faringian este „standardul de aur” pentru diagnosticul corect al infecțiilor gâtului, prevenind abuzul de antibiotice.
Beneficii:
Limite:
Corectitudinea rezultatului depinde aproape în totalitate de pregătirea pacientului. O igienă orală efectuată înainte de test poate distruge temporar bacteriile de la suprafață, ducând la un rezultat fals negativ.
Reguli stricte:
Dacă nu puteți veni dimineața, recoltarea se poate face și în cursul zilei, cu condiția strictă de a nu fi consumat nimic (mâncare, lichide) și de a nu fi fumat cu minimum 4 ore înainte de prezentarea la laborator.
Investigația este neinvazivă și lipsită de riscuri majore.
Rezultatul poate fi negativ (flora normală) sau pozitiv (prezența unui agent patogen).
Nu, exudatul faringian nu este dureros. Senzația resimțită este una de disconfort sau gâdilat, care poate provoca un scurt reflex de vomă.
Deși apa nu este dezinfectant, acțiunea mecanică de a bea "spală" secrețiile de pe suprafața amigdalelor, reducând numărul bacteriilor disponibile pentru recoltare. Acest lucru scade șansele laboratorului de a detecta infecția.
Testul rapid se face în cabinet și dă rezultatul în 15 minute, dar detectează doar Streptococul (nu și Stafilococul sau Candida) și poate da erori. Exudatul cu cultură în laborator durează 2-3 zile, dar este mult mai precis și oferă și antibiograma.
De cele mai multe ori, nu. Aceasta se numește "stare de portaj". Tratamentul antibiotic agresiv poate face mai mult rău prin distrugerea florei bune. Medicul va decide, dar adesea se preferă imunostimulatoarele locale sau simpla monitorizare.
Pentru a verifica dacă infecția a dispărut, se recomandă repetarea exudatului la 7-10 zile după administrarea ultimei doze de antibiotic.
Procedura durează doar câteva secunde, dar necesită cooperarea pacientului:
Pacientul este invitat să ia loc pe scaun și să lase capul ușor pe spate.
I se cere să deschidă gura larg și, eventual, să pronunțe vocala “Aaaa”, ceea ce ajută la vizualizarea amigdalelor și ridicarea luetei (omușorului).
Asistentul medical folosește o spatulă (apăsător de limbă) sterilă pentru a presa ușor limba, dacă este necesar.
Cu ajutorul unui tampon steril (un bețișor lung cu vată la capăt), asistentul șterge ferm suprafața amigdalelor și peretele posterior al faringelui, rotind tamponul pentru a colecta cât mai multe secreții.
Tamponul este introdus imediat într-un tub protector cu mediu de transport și trimis la laborator pentru însămânțare.
Examen din secreții faringiene (examen bacteriologic/ fungic)