Electroencefalogramă (EEG) este o investigație neurologică neinvazivă care înregistrează activitatea electrică a creierului prin intermediul unor electrozi amplasați la nivelul scalpului.
EEG-ul este utilizat în special pentru evaluarea pacienților cu epilepsie, crize convulsive, pierderi inexplicabile ale stării de conștiență sau alte manifestări care pot avea origine neurologică. Investigația poate evidenția modificări ale activității cerebrale care ajută medicul neurolog la stabilirea diagnosticului și alegerea tratamentului.
Medicul neurolog poate recomanda electroencefalograma în cazul:
EEG-ul are un rol bine stabilit în diagnosticul și monitorizarea epilepsiei, atât la adulți, cât și la copii.
EEG-ul înregistrează undele electrice produse de activitatea cerebrală și permite medicului să analizeze:
Rezultatul trebuie întotdeauna interpretat în contextul simptomelor și al examenului neurologic.
În timpul EEG-ului, pe scalp sunt amplasați mai mulți electrozi care înregistrează activitatea electrică cerebrală.
Pacientul stă relaxat, de obicei întins sau așezat confortabil, iar înregistrarea se realizează în stare de repaus.
În timpul examinării, pacientului i se poate cere:
Aceste manevre pot evidenția modificări care nu sunt prezente permanent în activitatea cerebrală. Stimularea luminoasă intermitentă și hiperventilația fac parte dintre procedurile de activare utilizate în EEG atunci când sunt indicate.
Nu. Electroencefalograma este:
Electrozii amplasați pe scalp doar înregistrează activitatea electrică produsă de creier. Ei nu transmit electricitate în organism.
Înregistrarea unui EEG de rutină durează, de regulă, aproximativ 20–30 de minute, la care se adaugă timpul necesar pentru montarea și îndepărtarea electrozilor.
În anumite situații, medicul poate recomanda o înregistrare mai lungă sau un EEG care să includă somnul.
Durata exactă depinde de tipul investigației recomandate.
Pentru obținerea unei înregistrări de bună calitate este recomandat:
Dacă este necesar un EEG cu privare de somn, medicul vă va explica separat modul de pregătire.
EEG-ul cu privare de somn presupune reducerea perioadei de somn înaintea investigației, conform instrucțiunilor primite de la medic.
Oboseala facilitează adormirea în timpul examinării și, în anumite forme de epilepsie, poate crește probabilitatea evidențierii unor modificări epileptiforme.
EEG-ul înregistrat în somn este utilizat atunci când medicul consideră că o înregistrare de rutină nu oferă suficiente informații. EEG-ul de rutină și EEG-ul de somn au ambele un rol consacrat în diagnosticul epilepsiei.
| EEG de rutină | EEG cu privare de somn |
|---|---|
| Se efectuează după un program normal de somn | Se efectuează după reducerea perioadei de somn |
| Durata este de aproximativ 20-30 minute | Poate include și înregistrarea în timpul somnului |
| Este prima investigație recomandată | Se recomandă dacă EEG-ul obișnuit nu oferă suficiente informații |
| Utilizat în majoritatea cazurilor | Crește șansa de evidențiere a unor modificări epileptiforme |
Nu. Un pacient cu epilepsie poate avea un EEG normal între crize, deoarece modificările epileptiforme nu sunt prezente permanent.
Dacă suspiciunea clinică rămâne ridicată, medicul poate recomanda:
Înregistrările EEG standard pot să nu surprindă activitatea epileptiformă tocmai pentru că manifestările epilepsiei sunt intermitente.
Nu întotdeauna. Modificările EEG trebuie interpretate de medic în contextul:
Diagnosticul de epilepsie nu este stabilit exclusiv pe baza unui rezultat EEG.
| EEG | RMN cerebral |
|---|---|
| Analizează activitatea electrică a creierului | Analizează structura creierului |
| Este principala investigație pentru epilepsie | Identifică leziuni precum tumori, AVC sau malformații |
| Înregistrează activitatea cerebrală în timp real | Oferă imagini anatomice detaliate |
| Nu utilizează radiații | Nu utilizează radiații |
| Evidențiază modificări funcționale | Evidențiază modificări structurale |
EEG-ul arată cum funcționează creierul, iar RMN-ul arată cum este structurat. Cele două investigații sunt complementare și sunt frecvent recomandate împreună.
| EEG | CT cerebral |
|---|---|
| Înregistrează activitatea electrică cerebrală | Evidențiază structurile anatomice ale creierului |
| Recomandat în epilepsie | Recomandat în traumatisme, AVC sau urgențe neurologice |
| Nu utilizează radiații | Utilizează raze X |
| Nu identifică leziuni anatomice | Identifică hemoragii, fracturi și alte modificări structurale |
Electroencefalograma poate fi efectuată și la copii.
Investigația poate fi recomandată în cazul:
La copiii mici poate fi utilă înregistrarea în timpul somnului, deoarece aceasta poate facilita examinarea și poate oferi informații suplimentare despre activitatea cerebrală.
EEG-ul este una dintre principalele investigații utilizate atunci când există suspiciunea de epilepsie.
Poate evidenția descărcări epileptiforme și poate ajuta medicul să caracterizeze tipul de epilepsie, însă rezultatul trebuie interpretat împreună cu manifestările clinice.
Da. Nu întrerupeți tratamentul înainte de investigație decât dacă medicul neurolog vă recomandă explicit acest lucru.
Nu. În general, este recomandat să mâncați normal înaintea investigației.
Nu. EEG-ul înregistrează activitatea electrică a creierului prin electrozi plasați pe scalp și nu utilizează raze X sau alte radiații ionizante.
În cazul unui EEG de rutină, investigația nu produce efecte care să împiedice conducerea.
Totuși, dacă EEG-ul a fost efectuat după privare de somn sau dacă motivul investigației îl reprezintă pierderile de conștiență ori crizele epileptice, recomandările privind conducerea trebuie discutate separat cu medicul.
Înregistrarea EEG trebuie analizată și interpretată de medic.
Rezultatul descrie activitatea cerebrală observată în timpul examinării și este corelat ulterior cu simptomele și celelalte investigații neurologice.
În funcție de rezultat și de simptome, medicul neurolog poate recomanda:
La Onioptic Medical, electroencefalograma este integrată într-o evaluare neurologică completă. Rezultatul EEG este interpretat în contextul consultației și poate fi corelat, atunci când este necesar, cu investigații precum RMN cerebral, CT, EMG și analize de laborator.
Accesul la neurologie și imagistică medicală în cadrul aceluiași centru permite evaluarea complexă a pacienților cu suspiciune de epilepsie, pierderi de conștiență sau alte simptome neurologice.